nu mă mai înspăimântă păianjenii cu barbă
burtoși de prin podurile părăsite
am cules cutia asta ruginită plină cu banii
de altădată. bani adevărați și mă întrebam
deschizând în mine pleoapa
dacă nu înadins mi i-ai lăsat ca să îmi cumpăr îngerii de
plumb lumânări sticle cu mir toiagul de ceară crucifixul din
plastic. zornăi monedele aproape vorbitoare
și muștele cu burțile plesnind de la atâta
sânge albastru mi se așază pe mână în
straturi adulmecând metalul corodat din palma
crescută ca o ramură de
salcie. aud glasuri stridente strigoii plesnesc
de ciudă cu usturoiul între unghii
îmi vorbesc în miez de noapte ca și broaștele cu
picioarele uscate și ochii bulbucați: -uite urma sărutului de-aseară ți-a
lăsat semne de moarte
pe spate numai iarba fiarelor te mai poate
vindeca… mâna mea începe să doară
pe creștetul copilului bălai
peste dealuri și umbre văd zidul
și-mi zic: -lasă, lasă,
nebunia asta a hârtiei
trebuia într-un fel vindecată. privesc
nepăsător amurgul însângerat
îmi strecor pe nesimțite mâna în plasă
scot vulturul pleșuv și îi strivesc flămândă în dinții de platină,
ciocul masiv din piatră. mama îmi face semne de pe coama zărilor albastre
să intru în casă. va fi furtună
în astă seară femeile stau ascunse în coastele adamilor cu toate gândurile lor întoarse
grafica digitala: Golani Yehuda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu