sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Zidirea focului pe ape










aprinde dară foc

de muguri

în cămară

vâlvătaie sorbind

cămașa inimii

-acoperământ de ceară-

 

și ochiul crăpat

al nopții

slobozește

picături de rouă

aburindă -priveghere-

din zi

 

în noapte

limbile noastre

încearcă uitarea

ca pe o rană

adâncă

 

în tresărit de ape

stingem tăișul alb-albastru

trup mesteacănului dalb

dăltuind




























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu