aprinde dară foc
de muguri
în cămară
vâlvătaie sorbind
cămașa inimii
-acoperământ de ceară-
și ochiul crăpat
al nopții
slobozește
picături de rouă
aburindă -priveghere-
din zi
în noapte
limbile noastre
încearcă uitarea
ca pe o rană
adâncă
în tresărit de ape
stingem tăișul alb-albastru
trup mesteacănului dalb
dăltuind
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu